In epopeea inceputa odata cu votarea motiunii de cenzura impotriva guvernului Orban au fost cateva stridente care m-au surprins si care contrazic in mod straniu o linie care parea clara. Greu de spus daca ele sunt pur si simplu erori de parcurs sau reflecta intelegeri mai profunde decat cele vehiculate.

1. Desi se vorbea insistent de o intelegere Orban – Ciolacu, Ludovic Orban a parut a spera pana in ultima clipa ca nu va fi motiune. In interviul pe care mi l-a acordat vineri, inainte de motiune, vorbea ca un premier cu proiect pe un an, apoi, deodata, s-a napustit cu cele 25 de OUG-uri intr-o sedinta, atat de nepregatite incat procedura a fost compromisa pentru unele dintre ele.

Daca era parte din plan sau credea in el, ar fi avut timp sa ceara avizele, sa se ocupe temeinic, macar sa intre in sedinta de guvern cu toate OUG scrise, ce sa mai vorbim de avize.

Nici macar ordonanta pentru alegeri nu are toate avizele in regula, se pare, de aceea nici nu a ajuns imediat in Monitorul Oficial. Si daca aceste vulnerabilitati vor duce la invalidarea ei ulterioara, PNL va fi ratat un element cheie in ecuatia anticipatelor.

In ziua motiunii, la auzirea scorului, mi s-a parut ca premierul a avut un autentic motiv de deruta, ca si cum totusi nu-i venea sa creada.

2. Desi presedintele Iohannis este principalul promotor al anticipatelor, se comporta de parca se cere reclamat la CCR. Si inca insistent.

Nu vad de ce a purces in procesul de desemnare a premierului dand toate semnalele publice cu putinta ca desemnarea nu este in sensul cerut de Constitutie, adica formarea unui nou guvern.

Nu pricep de ce era necesar sa anunte inainte de consultari ca exclude PSD. Si ma intreb daca, impotriva vointei presedintelui sau la indemnul sau, dl Orban a declarat inainte de desemnare ca nu va fi votat nici de propriul partid.

E foarte greu ca in aceste conditii sa poti pretinde la CCR ca ai facut propunerea in sensul la care te obliga principiul colaborarii loiale, aplicarea legii in sensul in care produce efecte, adica sa dai tarii un guvern cu un premier apt sa genereze majoritate, si utilizarea prerogativelor functiei cu buna credinta.

O cacealma nu este buna cand se prinde toata lumea de ea pentru ca o anunti chiar tu. Traian Basescu, un expert al jocului la limita, avea mare grija sa nu creeze asemenea vulnerabilitati. Deci nu vad de ce dl Iohannis nu a fost macar consecvent cu sine insusi, adica sa actioneze fara comentarii care sa-l expuna.

3. Presiunea constanta pusa pe Marcel Ciolacu sa actioneze. Dezvaluirea despre un blat PSD – PNL pentru anticipate, acceptate de Marcel Ciolacu, ca sa scape de oamenii lui Dragnea cu pretul unui scor mai mic pentru PSD, il obliga pe presedintele interimar al PSD la infirmari.

Asta cu atat mai mult cu cat motiunea in sine a fost destul de stranie, in conditiile in care dupa mai multe decizii CCR, unele foarte recente, era certa caderea legii celor doua tururi la Curte.

Cand presedintele si Ludovic Orban isi anunta planurile atat de evident, daca Marcel Ciolacu nu se duce la CCR, propriul partid il va acuza de blat, ceea ce deja aripa peremista a inceput, prin vocea lui Codrin Stefanescu.

Sa nu uitam ca Marcel Ciolacu este in campanie pentru Congresul PSD. Ca va candida pentru presedintia partidului si de facto si de jure sau va opta doar pentru cea de facto, adica presedinte executiv, in spatele unei vitrine, e pana la urma un detaliu. Marcel Ciolacu se bate acum pentru puterea reala. Si ultimul lucru pe care trebuie sa-l propage ca imagine este ca a vandut mandatele actualilor parlamentari.

4. Unul dintre adversarii anticipatelor si critic sever al presedintelui Iohannis este Calin Popescu Tariceanu. Ceea ce putina lume stie este ca in acest moment, Tariceanu este unul dintre cei mai apropiati sfatuitori ai premierului Orban, omul cu care isi deseneaza strategiile.

Cateva din raspunsurile la aceste sa le zicem ciudatenii le vom vedea in continuare. PNL poate infrange rezistenta ALDE si PMP la anticipate prin aliante electorale care sa le garanteze celor doua partide trecerea pragului. Dar pe acestea trebuie sa le faca Ludovic Orban, daca vrea ca aceasta rezistenta chiar sa inceteze.

Decizia CCR ar putea complica la randul ei parcursul anticipatelor. De exemplu, respinge sesizarea in sensul ca prima propunere dupa motiune poate sa fie oricare, dar, in motivare, arata ca a doua desemnare nu poate fi aceeasi cu cea respinsa la primul vot de investitura.

Si daca a doua propunere nu ar mai putea fi dl Orban, oare ce va face dl presedinte? Oare presedintele, care e un personaj organizat, precis, meticulos, cum o fi perceput haosul celor 25 de OUG-uri despre care, nici dupa zile intregi, nu se mai stie nimic, decat ca au reusit sa creeze un imens deficit de imagine pentru PNL? Oare asta are in vedere pentru inca patru ani de-acum incolo?

Pot sa fie, cum spuneam, simple erori si paradoxuri de parcurs. Dar pot sa fie si semnul unei linii a frontului intre Klaus Iohannis si Ludovic Orban.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *