Nu merita orice cobzar atentie. Dar daca tvr ii aloca zdranganitorului nationalist ditai spatiul necesar ca sa se produca “degeaba”, iar primarul capitalei vrea sa-l faca cetatean de onoare pe “Bardu Lautaru”, e de rau.

Sa preferam maneaua? Nu neaparat. Dar maneaua e cultura de masa pe fata. Nu manipuleaza pe nimeni. In schimb, daca TVR aloca de ziua lui Nicolae Ceausescu un amplu spatiu de emisie unui muzicant cu vechi state de serviciu in analele propagandei nationaliste, avem o problema.

Si n-o avem doar noi. O are si democratia, desi suporta multe. Bucurestenii au si ei o problema. Romanii, de asemenea. Bucurestenii? Desigur. Caci primarul Capitalei a ales sa premieze retoric un roman verrrrde inteles ca vituperand nu doar Uniunea Europeana, ci si protestele anticleptocrate de la 10 august 2018 cerand refacerea statului de drept capturat de cleptocratia infractorului Dragnea.

Romanii? Si ei. Pentru ca i s-a spus omului, nu tocmai foarte magulitor pentru natiune, “bardul neamului romanesc”. Pentru ca se arunca banii munciti ai contribuabilor (chiar si ai pensionarilor speciali) pe geam. Pentru ca s-a irosit timpul pretios al telespectatorilor postului public cand s-au vazut si auzit dati pe mana si pe corzile unui versificator de duzina, despre care se tot colporteaza aiurea ca ar avea talent. Pentru ca li s-a spalat creierul inoculandu-li-se filosofia de doi bani a lui “ce ti-e scris in frunte ti-e pus”. Pentru ca li s-a indus lehamite politica. Pentru ca s-au exaltat cu acest prilej ipocrizia, prostul gust, minciuna, fatalismul si alte pseudovalori care-i despart pe oameni de libertate si de destinul lor european. Contravalori, care-i trag puternic indarat, catre mizeria fetida si bezna evului mediu comunist, al dictaturii cu panas pseudoreligios si al tiraniei “sublimate” patriotic.

Am avut ghinionul de a fi silit sa ma incrucisez cu baladele zisului bard inca dintr-o tinerete oricum chinuita de spectacolul infectiei si pauperitatii culturale oferit nu gratis, ci cu pretul mintilor si inimilor noastre, de statul totalitar ceausist. Nu prea erau multe de vazut si auzit in intunericul si balamucul plin de celule capitonate care era regimul de cenzura al dictaturii ceausiste a proletariatului. In lipsa de altceva, nu putini au plecat deci urechea la ispititoarele cantece ale sirenelor.

Un inger pazitor, educatia, prietenii si instinctul m-au ferit sa ma complac in haznaua in care balteau cei din generatia mea, cazuti victima ispitei si leganandu-se, aparent fericiti, pe versuri de Paunescu si pe acorduri de Tudor Gheorghe. Ultimul ii storcea laude ditirambice plagiatorului extremist si antisemit Eugen Barbu, sub comunisti seful imundului “organ de presa al Securitatii”, intitulat”Saptamana”, precum si lacrimi de crocodil turnatorului Marin Sorescu. Poetul afirma ca problema sa, “inhaland prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapanesc o lacrima de dragoste, admiratie si mandrie ca poate exista acest fenomen pe care imi era (sic!) mai usor sa-l pup”.

Nu stiu daca citatul e autentic. Nu stiu cum a transat Marin Sorescu dilema. Nu stiu cum si-a rezolvat, finalmente, problema. O fi pupat “fenomenul”? Sau si-o fi slobozit nestapanit lacrima de concomitenta dragoste, admiratie si mandrie? Ceea ce stiu e ca nu pot sa nu ma scutur de oroare gandindu-ma la devastatoarele rezultate ale deceniilor de mancurtizare protocronist-marxista si postcomunista.

Fara aceasta opera depasind in magnitudinea ei demolatoare de suflete Canalul Dunare-Marea Neagra n-ar fi fost posibila “sanctificarea” bietului Bardu Lautaru in constiinta publica si in biroul “primarului general al Romaniei”, Firea. Mi-e sila, desigur, si de alti rapsozi si menestreli de tip ceausist si legionaro-securist. Am oroare de calpele monumente ridicate tuturor acestor insi iscusiti ca profesionisti ai imposturii nationaliste. Intr-o tara netraumatizata de un veac de totalitarisme, numele lor, in loc sa li se dea importanta si spatii de emisie ori sa fie laudate odios la tv, precum al asasinului securist Iulian Vlad, ar fi fost urgent evacuate din mentalul colectiv. Ar fi fost date uitarii ori fixate, educativ, in insectarul celor mai toxice etichete de fiinte care au bantuit si corupt prea multe suflete si-au prigonit prea multa vreme frumosul spatiu dintre Carpati si Dunare.

Dar Romania continua sa fie o tara grav traumatizata. Iata de ce nu e degeaba sa daruim timp pretios abordarii critice a unui spectacol ca “Degeaba 30” si a dezgustatorului sau mesaj anticivic si antidemocratic. Iata de ce nu e degeaba sa afirmam de ce nu e degeaba sa muncim, de 30 de ani, din rasputeri, sa onoram eroismul celor care, deloc degeaba, au iesit in strada fara violenta si fara pietre, ci cu flori in mana, ca sa ne daruiasca libertatea strigand: “vom muri si vom fi liberi”.

Incercam, e drept, nu fara esecuri, nu fara noi traume, nu fara periodice reculuri si repetari de greseli, sa depasim ceea ce ne-a traumatizat pana acum 30 de ani. De pilda sangele varsat la granite de focurile trase asupra “transfugilor” omorati ori toturati si ramasi nerazbunati. Sau cel patand mainile teroristilor securisti, ramasi si ei nepdepsiti. De pilda teroarea anterioara, iscata de politia politica comunista romanilor flamanzi si inghetati, in timp ce romancele mureau cu zile alegand libertatea de a-si asuma clandestinitatea unui avort. E greu. Si-atunci? Sa-l cenzuram pe infam?

Sa-i cenzuram pe ticalosii care ne mint gadilandu-ne metehnele, patriotismul, prejudecatile si nostalgia? Deloc. Dar sa-i punem la locul lor. Nu-i futil sa le atragem atentia ca relele evocate, care nu mai sunt, nu mai sunt si pentru ca nu li s-a facut voia cobzarilor ceausisti si altora ca ei. Si ca de relele care mai depopuleaza inca tara sunt de vina, intre altii, si varii barzi, tvr-uri si “primari ai Romaniei”.

Petre M. Iancu

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *