Ultimele 24 ore

A sterge cu buretele trecutul nu e o solutie. Cum sta Romania, la 30 de ani dupa comunism si trei de ingrijorari privind statul de drept Interviu cu ambasadorul Germaniei

Trecutul, chiar acela dur comunist, nu poate fi sters cu buretele, ci asumat pana la capat, fara contabilizari meschine, spune ambasadorul german Cord Meier-Klodt, care ne indeamna la o privire lucida, necantonata in stereotipuri si care sa vada mai departe de clivajul Est versus Vest. De pilda, Romania, dupa trei ani de avertismente europene, incepe sa fie promitatoare, iar romanii europeni ar putea sa se intoarca acasa.

Am inceput dialogul cu E.S., ambasadorul Germaniei la Bucuresti, de la oglinda in care privim, astazi, 30 de ani de la Cortina de Fier. Ce s-a intamplat in cele trei decenii? Cum arata astazi Europa, amenintata de populisme si noi forme de dezinformare?

Dar Romania? “Ultimii trei ani aici, in Romania, au fost intr-adevar foarte agitati. In orice caz, si pentru mine a fost o perioada intensa. In cateva randuri, impreuna cu partenerii nostri, ne-am exprimat in mod public ingrijorarile cu privire la calea urmata de Romania, mai ales in domeniul reformelor justitiei.

De asemenea, am lansat un apel de a fi respectate recomandarile Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Venetia. In acest context, salut angajamentul foarte ferm al noului guvern de a lua in serios si de a pune in aplicare aceste recomandari. Este un semnal pozitiv”.

Excelenta Voastra, marcarea a trei decenii de la caderea Cortinei de Fier va gaseste in Romania, tara care se afla, acum 30 de ani, de partea neagra a istoriei. Cum arata idealurile din 1989, astazi? Sunt suficienti 30 de ani pentru a vindeca o astfel de trauma? Vindecarea aceasta presupune mai degraba uitarea raului comunist sau, din contra, recuperarea prin memorie?

Fac o precizare: Nu sunt doar oaspete intr-o astfel de tara, ci si reprezint o tara a carei jumatate s-a aflat timp de multi ani de cealalta parte a Cortinei de fier si ai carei cetateni si-au dobandit libertatea acum 30 de ani printr-o revolutie pasnica.

Astazi – 30 de ani mai tarziu – si la noi isi pun, intr-adevar, multi intrebarea: cate dintre visurile si obiectivele pe care le aveam atunci, precum libertate si democratie, unitate si pace in Europa, am reusit, oare, sa le implinim?

Am doua raspunsuri la aceasta intrebare. In primul rand, sunt impotriva unei contabilizari meschine. S-a derulat totul atunci fara erori? A fost totul facut atunci cum trebuia? Desigur ca nu! Oare nu au promis unii din vest prea mult? Probabil ca da! A fost separarea in “invingatori si invinsi” ai Razboiului rece prea categorica? Cred ca da!

Dar nu trebuie sa permitem ca astfel sa fie minimalizate realizarile noastre istorice: au trecut abia 30 de ani, iar noi traim astazi intr-o Europa mai colorata, mai deschisa, mai libera. Avem deosebitul privilegiu de a trai in democratii in general stabile, de a ne bucura de libertatea de exprimare. De a putea calatori oriunde dorim.

Cine ar fi crezut, la scurt timp dupa schimbarea regimului comunist, ca Romania va deveni membru al Uniunii Europene deja in anul 2007? In prezent, Romania este o tara deschisa spre lume, moderna, cu un popor avid de noi experiente. Cu precadere tinerii sunt mobili si marcati de spiritul european. Nu exista nicio indoiala asupra valorilor pe care ei le reprezinta: valori europene, precum statul de drept, libertatea presei si o Uniune Europeana puternica.

Iar acum ajung la cea de-a doua parte a raspunsului. Trebuie sa facem totul pentru a apara aceste realizari de dimensiuni istorice in fata unor provocari complet noi: in domeniul securitatii interne si externe, in ceea ce priveste fluxurile migratorii globale si protectia climei globale. Anul 1989 nu a insemnat, desigur, “sfarsitul istoriei”!

Insa pasivitatea si indicarea greselilor de ieri nu reprezinta o solutie. Acestea sunt provocari actuale, pe care trebuie sa le abordam cu aceeasi hotarare si aceeasi energie care au dus acum 30 de ani la caderea Zidului Berlinului.

Ce ne puteti spune despre concursul Buddy Bar?

Concursul nostru este strans legat de ceea ce am spus anterior. Dupa schimbarea regimului comunist, a dominat o atmosfera de desteptare si euforie. Totul parea posibil! 30 de ani mai tarziu dorim sa readucem la viata aceasta “euforie a noului inceput, a regasirii”.

Buddy Bar este o traditie berlineza, ursii albi putand fi pictati in mod diferit in fiecare tara-gazda. Am ales un “acrobat”, un “Buddy Bar” care sta in cap (tocmai pentru ca anumite lucruri din lume par sa se dea in acest moment peste cap), si am lansat un concurs prin care cautam tineri creativi si talentati din Romania care doresc sa picteze straie noi pentru ursul nostru. Acrobatul va ramane apoi in curtea ambasadei ca un simbol al schimbarii. Cine este interesat si vrea sa participe, gaseste mai multe detalii despre concurs pe pagina de internet a ambasadei.

Una dintre marile teme postcomuniste a fost aceea a lustratiei. In Romania, nu s-a facut, iar acest fapt e perceput ca unul dintre marile esecuri. In Polonia, s-a facut, dar rezultatele acestui proces au pastrat, in continuare, clivaje, polarizari in societate. Germania pare a fi singurul exemplu pozitiv. Cum a reusit Germania?

Experienta noastra din Germania a demonstrat in mod clar ca investigarea si constientizarea la nivelul societatii a capitolelor intunecate ale propriei istorii sunt importante si vindecatoare. Numai in acest fel poate fi depasita povara istorica, asigurandu-se totodata o abordare constructiva si de viitor a acesteia.

Este un proces dureros, care necesita timp si caruia, mai ales, nu i se pune punct.

Fiindca atitudinea de “a sterge cu buretele” n-ar reprezenta o asumare a trecutului, ci o reprimare – iar acest lucru n-ar fi corect nici fata de victime, nici fata de generatia care a supravietuit acelor vremuri grele.

Un astfel de proces de analiza implica, desigur, si niste dezbateri incinse, care pot, la randul lor, sa dezbine.

De exemplu, discutia actuala daca RDG a fost un “Unrechtsstaat” (un stat de “nedrept”). In ea se regaseste teama ca o astfel de notiune sa nu devalorizeze intregi concepte de viata si identitati ale oamenilor din fosta Germanie de Est.

Presedintele federal Steinmeier a avertizat recent in mod public asupra faptului ca multi est-germani inca nu se simt suficient de ascultati sau intelesi.

Dupa cum vedeti, si in Germania ne aflam in plin proces de aprofundare a acestui capitol. Acest proces nu va fi niciodata perfect, insa nu trebuie sa constituie un pretext de a nu incerca sa scoatem la lumina trecutul in cel mai bun mod posibil.

Din 1990, Germania a implementat un program de reducere a decalajelor economice dintre est si vest. Care este situatia in prezent? Ma refer si la decalajele legate de cultura politica, de mentalitate, de asteptari, poate.

In opinia mea, acest program, asa-numitul program “Aufbau Ost”, este un proiect de succes. Nu un proiect de succes lipsit de defecte, insa, dupa criterii istorice, un proiect de succes. Economia est-germana este astazi competitiva la nivel international.

Piata muncii a avut o evolutie pozitiva. De la varful inregistrat in anul 2005, somajul a scazut la mai mult de jumatate. Alinierea salariilor si a pensiilor a progresat.

Multe universitati est-germane sunt foarte moderne si inregistreaza relatii mai bune intre studenti si profesori.

Asadar, chiar daca Germania de Est a recuperat enorm sub aspect economic, mai exista inca deficiente structurale si decalaje salariale. Multi tineri si-au parasit in ultimele decenii regiunile natale in favoarea vestului – un fenomen pe care Romania il intelege, cred eu, foarte bine. Insa cifrele statistice indica si ca, astazi, in Germania exista din ce in ce mai multi oameni care se muta din vestul Germaniei in partea de est – iar acesta este un semn bun.

De altfel, si in fosta Germanie occidentala exista numeroase zone cu deficiente structurale. Prin urmare, reducerea acestor probleme la principiul est versus vest reprezinta o abordare mult prea simplista.

Insa intreaga Germanie este mai degraba un mozaic al culturilor si mentalitatilor atat de diverse – din Bavaria pana in Schleswig-Holstein, din Brandenburg pana in Renania Palatinat. Toate landurile noastre federale au propria si puternica lor identitate de care sunt foarte mandre.

Excelenta voastra, tema decalajelor Est/Vest ramane una de actualitate. S-a vorbit recent despre ea, odata cu negocierile pentru Comisia Europeana, problema adusa in discutie fiind aceea de o mai buna reprezentare a Estului. A reusit Estul sa recupereze jumatatea de secol petrecuta in afara Europei democratice? Va intreb atat economic, cat si social si politic.

Multe tari din Europa de Est au recuperat din punct de vedere economic la 30 de ani de la schimbarea regimului comunist, poate chiar depasind multe dintre “vechile” state membre UE. Cehia, de exemplu, are cea mai mica rata a somajului din UE, Slovacia a introdus moneda euro, iar Romania a inregistrat in anii de la aderarea la UE un enorm avant de crestere.

Acest lucru este valabil si din punct de vedere politic: aderarea la NATO si la Uniunea Europeana au reprezentat niste pasi importanti, care au dus societatile est-europene din nou acolo unde s-au aflat dintotdeauna – in inima Europei.

Prin urmare, nu as vorbi de un decalaj, ci mai degraba de faptul ca este normal ca, in contextul inca recentei lor istorii dupa caderea Cortinei de fier, statele membre est-europene sa impartaseasca si, de aceea, sa promoveze impreuna unele interese comune.

Asadar, un proces profund normal de formare a consensului politic, in cadrul caruia trebuie identificate compromisuri europene in baza unor prioritati nationale diferite. Este, insa, important ca noi sa constientizam – atat in vechile, cat si in noile state membre ale Uniunii Europene – ca cele mai importante realizari ale acesteia – pacea, libertatea, democratia – nu sunt ceva de la sine inteles. Mai bine spus, nu mai sunt, din pacate, astazi! Daca dorim, asadar, sa mentinem aceasta Europa libera pentru copiii nostri, trebuie sa ne angajam cu totii pentru Uniunea Europeana si valorile sale comune.

Am fost profund impresionat, in acest context, cum in luna mai a acestui an Romania a inregistrat o participare la vot cu 50% mai mare decat in urma cu patru ani. Printre alegatori s-au numarat mai ales foarte multi tineri, unii dintre acestia votand pentru prima oara. Ce semnal frumos pentru Europa transmis din Romania!

Avem aceasta dezbatere, de ce Gulagul nu e la fel de condamnat ca Holocaustul. Holodomorul ucrainean e recunoscut oficial ca genocid, dar comunismul nu e condamnat ca regim criminal, in sens amplu. Care e explicatia? E una politica – un fel de sentiment de complicitate al Vestului -, una ideologica?

Ororile si vina de la Ausschwitz si caracterul unic al Holocaustului ne insotesc mereu pe noi, germanii, si fac parte din felul in care ne definim pe noi insine. Acest lucru implica responsabilitatea de a ne pune la dispozitia intregii Europe pentru investigarea crimelor regimului nazist si de a mentine vie memoria celui mai intunecat capitol al istoriei noastre recente pentru generatiile urmatoare. De altfel, o activitate din ce in ce mai dificila, deoarece nu mai sunt in viata decat putini martori ai vremii respective!

Aceasta nu se afla, insa, nicidecum in contradictie cu necesitatea de a ne dedica si proceselor de analiza a altor grave nedreptati si suferinte umane, fara a le compara intre ele sau chiar relativiza.

Cei pasionati de istorie isi pot, de altfel, crea o imagine proprie, fiindca organizam astazi (luni) aici, la Bucuresti, un foarte interesant dialog cu Marianne Birthler, care a fost timp de multi ani Insarcinatul federal pentru studierea dosarelor politiei secrete est-germane STASI. In aceasta functie a lansat dezbateri importante, precum punerea in balanta a protectiei sferei private si a interesului pentru investigarea trecutului. Doamna Birthler va participa la o conferinta pe acest subiect impreuna cu Ana Blandiana, luni, 9 decembrie, la Ateneul Roman. Va invitam calduros la aceasta intalnire!

Impresia mea este ca aprofundarea istoriei RDG si a perioadei de tranzitie se bucura din nou de interes in Germania, acum, la 30 de ani de la caderea regimului comunist.

Poate pentru ca acum exista o noua generatie care este suficient de detasata de trecut pentru a intreba: Cum a fost cu adevarat atunci?

In tot Occidentul vedem miscari populiste, curente politice extremiste. Totusi, in state ex-comuniste, se poate observa ascensiunea asa-numitelor regimuri iliberale. Cum se explica faptul ca tocmai in aceste tari care au avut aceasta experienta dura a dictaturii comuniste, regimurile autoritariste castiga simpatie? E in joc si o neintegrare deplina?

Consider ca nici in acest caz nu trebuie sa punem problema din perspectiva est versus vest, cel putin nu doar din aceasta perspectiva.

In prezent, observam in Europa, deopotriva in est si in vest, o intensificare a curentelor populiste, anti-democrate si, in unele cazuri, anti-europene, precum si o crestere a popularitatii partidelor care le reprezinta.

Din punctul meu de vedere, miezul problemei consta in provocarile noi, la care societatea noastra nu a gasit pana acum raspunsuri concludente: schimbarile climatice, digitalizarea, efectele inteligentei artificiale asupra pietei muncii si multe altele. Lipsa unor solutii convingatoare naste nesiguranta in sufletele multor oameni, pe care populistii din ziua de astazi o folosesc pentru a puncta prin intermediul unor raspunsuri mult prea simple la aceste intrebari dificile.

Astfel, in loc sa cobim, vorbind despre o prapastie intre est si vest, trebuie sa exploatam la maximum mijloacele de actiune la nivel european si national. Suntem suficient de puternici incat sa rezistam impreuna, in formatie europeana! Atentie, insa: numai daca actionam uniti si nu ne lasam dezbinati.

Si anume, pe de o parte, in exteriorul UE, acolo unde marii actori de pe scena mondiala pun pret pe alte valori si urmaresc alte interese. Aici nu ne putem face ascultati decat daca vorbim la unison. Si Germania, motorul economic al Europei, are nevoie de sprijinul Europei la nivel international, pentru a putea pune cu adevarat lucrurile in miscare.

Pe de alta parte, in interiorul UE, coeziunea si valorile trebuie sa fie in acord. De aceea, este nevoie sa combatem cu perseverenta, la toate nivelurile, euroscepticismul si populismul din tarile noastre membre, demascandu-le abordarile si aratand oamenilor ca nu sunt decat “solutii aparente”, care se sparg precum baloanele de sapun de indata ce sunt puse in practica.

Excelenta Voastra, sunteti deja de o vreme la Bucuresti si stiu ca sunteti un observator lucid. Ati vazut cei doi ani de proteste civice, de avertismente date de institutiile europene, care spuneau ca Romania e in riscul de a se indeparta de parcursul democratic, de emigrare accentuata. Sustinerea statului de drept si lupta impotriva coruptiei au reprezentat puncte importante in preocuparile domniei voastre. Cum arata Romania la 30 de ani de democratie recastigata?

Ultimii trei ani aici, in Romania, au fost intr-adevar foarte agitati. In orice caz, si pentru mine a fost o perioada intensa. In cateva randuri, impreuna cu partenerii nostri, ne-am exprimat in mod public ingrijorarile cu privire la calea urmata de Romania, mai ales in domeniul reformelor justitiei.

De asemenea, am lansat un apel de a fi respectate recomandarile Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Venetia. In acest context, salut angajamentul foarte ferm al noului guvern de a lua in serios si de a pune in aplicare aceste recomandari. Este un semnal pozitiv.

Insa pentru mine a fost intotdeauna o prioritate sa contribui, in masura posibilitatilor mele, la dezvoltarea potentialului enorm pe care il are Romania in relatiile noastre bilaterale si in Europa in general.

Astfel, consider ca orientarea europeana a tinerilor din Romania este un aspect cu totul pozitiv. De aceea, nu mi se pare gresit faptul ca tinerii romani fac acelasi lucru pe care il fac tinerii din alte tari UE, si anume, profita cat pot de mult de libertatea de circulatie, una dintre cele patru libertati fundamentale ale UE, pentru a studia sau a lucra. Acest lucru ne arata ca Uniunea functioneaza.

Totodata, consider ca este fel de important ca multi dintre acesti oameni sa intrevada o perspectiva in a reveni la un moment dat in Romania cu experienta acumulata in strainatate, pentru a-si folosi cunostintele in serviciul tarii lor de origine.

Iata ca ne intoarcem la subiectul conditiilor-cadru politice adecvate. Sondajele ne arata ca nu salariul mai bun este motivul principal pentru care tinerii aleg sa plece in alte tari europene, ci seriozitatea si increderea de care au nevoie pentru a-si organiza viata. De aceea sunt convins ca, de indata ce astfel de conditii vor fi disponibile si aici, multi dintre acesti “europeni romani” se vor intoarce la un moment dat acasa.

Nu putem vorbi despre cum arata Europa astazi, mai ales Europa Centrala si de Est, fara a ne uita si inspre Rusia. Este Rusia, astazi, o amenintare pentru stabilitatea in regiune? Aveti o temeinica experienta de negociator, ati fost si reprezentant OSCE in Transnistria.

Anexarea peninsulei Crimeea si modul in care Rusia actioneaza in estul Ucrainei reprezinta fara indoiala o amenintare pentru stabilitatea din regiune. De aceea, partenerii europeni au reactionat in mod justificat si in unanimitate, condamnand aspru Rusia si introducand sanctiuni impotriva acesteia.

In plus, o amenintare potentiala exista si in alte conflicte prelungite din regiune, care isi au originea in prabusirea Uniunii Sovietice. Nu este greu de inteles de ce Romania, avand in vederea istoria sa si pozitia sa geopolitica in imediata apropiere a Marii Negre, are o perspectiva specifica asupra Rusiei.

Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam ca Rusia este vecinul nostru european comun, mai mult decat atat, un vecin mare si insemnat. Prin urmare, trebuie sa fie in interesul nostru, al tuturor, sa mentinem cu acest vecin un dialog intens referitor la toate temele importante.

De exemplu, in ceea ce priveste reglementarea conflictului transnistrean din Republica Moldova, care m-a preocupat in mod deosebit timp de un an in timpul presedintiei germane la OSCE. Nu poate exista o solutie durabila a acestui conflict decat daca perseveram in cautarea unor compromisuri intre toate partile interesate.

Munca mea in timpul presedintiei, precum si cea a succesorilor mei au aratat cel putin ca exista cu adevarat o anume marja pentru compromisuri practice.

E ultima intrebare. Termenul folosit pentru a descrie manipularea de dinainte de 1989 era acela de propaganda. Astazi, conceptul care i-a luat locul este acela de fake news. Cum ne protejam?

Anul trecut, ambasada Germaniei a organizat impreuna cu partenerii romani o conferinta mass-media pe aceasta tema. Intalnirea de anul acesta, care a avut loc de altfel chiar saptamana trecuta, a fost dedicata jurnalismului online. Cele doua teme sunt strans legate una de cealalta.

Aveti dreptate, stirile false nu sunt un fenomen nou. Au existat dintotdeauna falsificari ale adevarului. Elementul inovator este cu siguranta viteza cu care se raspandesc zvonurile, invinuirile si propaganda in retelele sociale.

Raspunsul este ca nu ne putem proteja in totalitate. Nu putem decat sa devenim mai abili in a recunoaste la timp stirile false. Putem pune la indoiala informatii, putem verifica plauzibilitatea si tendintele. In ultimul rand, sursa este decisiva. Trebuie sa vedem cine a pus in circulatie aceste stiri. Cred ca va deveni deosebit de important ca oamenii sa treaca informatiile printr-un filtru si sa nu le preia ca atare, fara sa isi puna intrebari. In acest sens avem nevoie mai ales de mass-media buna, critica si libera, pe care sa o sprijinim din toate puterile.

Iar la nivel politic, mai presus de orice, avem nevoie de unitate si coerenta intre partenerii europeni. Daca suntem uniti, astfel de atacuri nu ne pot afecta decat intr-o foarte mica masura. Dar daca ne lasam dezbinati, ramanem descoperiti in fata adversarilor nostri.

Experienta ne arata ca stirile false au efect tocmai acolo unde sunt clivaje in comunitatile de state sau in societate. De fapt, se aplica acelasi principiu ca in viata de zi cu zi. Un corp sanatos are o imunitate suficient de puternica pentru a se apara impotriva virusului gripal. Un corp slabit se imbolnaveste.

Asadar, haideti sa ramanem in forma!



Ana Blandiana va dialoga cu Marianne Birthler, fost Insarcinat federal pentru
studierea dosarelor politiei secrete est-germane STASI

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *