Asumarea raspunderii guvernului pentru abrogarea legii recursului compensatoriu mi se pare o lopata de praf aruncata in ochii electoratului care incepuse sa vada ca mai nimic din asteptarile sale importante nu incepe sa prinda contur.

Aceasta abrogare nu va produce niciun efect benefic inca foarte multa vreme de acum incolo. Mai precis, daca cineva spera ca dupa abrogare violatorii, criminalii si talharii vor inceta sa mai iasa din puscarii, va fi dezamagit.

Fiind lege penala mai favorabila, legea recursului se va aplica cel putin celor care se afla acum in puscarie si pot invoca o camera cu igrasie intr-un penitenciar, daca nu chiar celor celor care vor comite fapte pana in ziua abrogarii.

Efectele ar putea sa apara insa in relatia cu CEDO. In urma deciziei pilot, statul roman a conceput un plan de masuri si s-a angajat sa-l respecte. El presupune pe langa recursul in zile si un recurs in bani pentru cei care nu mai pot primi zile, pentru ca au terminat de ispasit pedeapsa in conditii necorespunzatoare, plus constructii de penitenciare.

Nu a fost respectat decat recursul compensatoriu in zile si acum si el este abrogat.

Inteleg ca ministrul Justitiei va fi trimis in misiune de aburire la CEDO sa ii convinga sa acorde inca o prelungire. Greu, foarte greu, avand in vedere ca deja neadoptarea recursului in bani provocase somatii severe.

Dar sa zicem ca printr-o minune, ministrul Predoiu reuseste o amanare. Dar si ea va ajunge la scadenta si atunci tot la cele doua recursuri la care ne-am angajat vom ajunge. Dar macar poporul va fi pocnit cu inevitabile despagubiri in bani pentru detinuti dupa alegeri, cand nu va mai conta electoral.

Sunt doua seturi de argumente pe care ministrul Predoiu poate miza. In primul rand, chiar pe faptul ca abrogarea este strict simbolica, atat timp cat efectele vor continua exact ca pana acum, cel putin un an de zile cat se cere amanare.

Apoi, faptul ca poporul, care niciunde in lume nu se incurca cu subtilitati, ar putea invinui CEDO pentru nenorocirile provocate de infractori eliberati. Chiar si asa nu exista garantii, pentru ca dincolo de orice, si pentru CEDO e greu sa ofere modelul unui stat UE care nu respecta o decizie pilot, un precedent periculos.

Dupa cum este adevarat ca misiunea de negociere ar fi fost cu mult mai usoara daca ar fi venit inainte de anuntarea asumarii, adica daca nu ar fi fost sub semnul faptului implinit.

De fapt, dincolo de jocul de imagine, nu exista decat o solutie eficienta de a scapa de efectele recursului: sa nu mai fie aplicabil. Si pentru asta ar fi nevoie de o investitie masiva in penitenciare, mai ales ca in unele cazuri nu e vorba decat despre cateva camere care atrag clasificarea pentru intreaga cladire.

Sigur ca e impopular sa spui ca investesti in penitenciare, in loc de scoli si spitale. Dar daca vrei sa scapi de problema cu adevarat, alta cale nu exista. Daca puscariile sunt rezolvate, recursul compensatoriu nu mai poate fi invocat si nu mai elibereaza pe nimeni.

Abrogarea aceasta este, asadar, doar o racorire oferita unui public pe a carui ignoranta se mizeaza, pentru ca o mare parte va intelege doar ca s-a abrogat, nu ca eliberarile din penitenciare vor continua exact ca pana acum.

Singurul risc al acestei asumari este ca ea sa nu mai ajunga sa fie facuta, pentru ca PSD se va grabi probabil sa adopte el abrogarea in Parlament, pentru ca e o masura populara.

Odata cu aceasta abrogare, PNL livreaza tot prin asumare trei modificari la legile justitiei care nu au miza pentru PSD – in primul rand amanarea pensionarii dupa 20 de ani vechime a magistratilor, deja prorogata de guvernul Dancila cu un an in 2018.

Deci o masura cu efecte benefice imediate zero, care in cel mai bun caz va ramane doar una de imagine, daca CEDO va accepta miraculos o noua amanare, dar extrem de emotionala, in spatele careia PNL nu se atinge de cele mai sensibile subiecte care ar putea avea efecte imediate foarte importante.

Si ma refer la algerea primarilor in doua tururi de scrutin, fara de care PSD isi va pastra multe dintre primariile din tara, si desfiintarea Sectiei speciale pentru magistrati, masura pentru care s-au pronuntat cea mai mare parte a magistratior consultati de ministerul Justitiei si care este ceruta de GRECO, Comisia de la Venetia si MCV.

PNL anunta pe surse ca ambele vor fi abordate eventual tot prin asumare anul viitor, probabil dupa 2 februrie, cand incepe sesiunea parlamentara. Mi-e foarte greu sa cred ca dupa o prima asumare pe recursul compensatoriu ar mai urma inca una pe situatia Sectiei speciale.

Sigur ca in privinta sectiei e mai riscant decat in privinta recursului compensatoriu, si exact de aceea desfiintarea ei ar fi trebuit facuta cand PSD e inca jos si derutat, eventual la pachet cu abrogarea recursului compensatoriu, care de-abia asa ar fi avut cu adevarat un sens.

Nu cred ca PSD mai are acum grija justitiei la fel de mare. Nu ca ar fi devenit sustinatorii ei, dar niciunul nu mai are problemele iminente ale lui Liviu Dragnea si nu trebuie sa fii genial ca sa intelegi ce daune politice a suferit partidul din cauza atacului la justitie. Nu si-a schimbat naravul, dar parul trebuie urgent schimbat.

Dar daca nu e asa si PSD va ramane pe baricadele antijustitiei, nu vad de ce sa-i dai timp sa-si revina, iar in acest context, demisia lui Mihai Tudose, care anunta o revenire in PSD la prietenul Ciolacu, este un semn ca acolo ar putea incepe o periculoasa coagulare a moleculelor pierdute in epoca Dragnea.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *